După 20 de ani

„- Pentru ce se dau mesaje aici? Cu Iliescu ce mai aveţi?”
Cam aceasta este atmosfera la standul „ Victimilor mineriadelor” plasat în Piaţa Universităţii.
S-au pus două urne pe care scrie: „ Mesaje pentru Traian Băsescu” şi „ Mesaje pentru Ion Iliescu”.
Cineva spune: „ Ar trebui să daţi anunţ să vină toate televiziunile!”
Televiziuni au fost destule doar că au filmat cu totul altceva: fântâna, cum se joacă apa în soare, fete care dansează şi beţivi. De standul AVMR absolut nimic. Dacă nu apare la televizor este ca şi cum nu există.









Miercuri 9 iunie si Joi 10 iunie, alături de AVMR şi de bilunarul AXA s-au alăturat profesorii, pensionarii şi copii, tinerii preferau să stea să discute despre modă şi maşini pe bănci, în spatele manifestanţilor.
La microfonul standului a putut vorbi oricine, fiecare dintre vorbitori tratând problemele actuale şi aducerea-aminte la ce a fost Piaţa Universităţii acum 20 de ani. Mulţi dintre ei erau foşti Pieţari care îşi aminteau cu nostalgie vremurile de atunci.
„- Dar de Băsescu de ce nu ziceţi?” spune o trecătoare, şi un banner flutură agăţat de stand: „ De la Iliescu la Băsescu nu vă mai vrem!”





„- Mare nenorocit, ăsta trebuia împuşcat demult!” Strigă un bătrânel referindu-se la Ion Iliescu. Un altul scrie un mesaj de mulţumire Tovarăşului, uitând foarte uşor ce a făcut Iliescu în 1990.
Pe lângă profesori şi revoluţionari cere microfonul o fetiţă de 10 ani: „- Vreau şi eu să spun ceva!”

I se dă microfonul şi fetiţa începe să amintească de ce s-a întâmplat acum 20 de ani: „ Ei erau ( revoluţionarii din 1990) mult mai curajoşi decât cei de acum, ei au făcut ceva. Cei de la conducere sunt oameni răi.” Începe apoi să cânte „ Noi suntem români”: „ Haideţi, cântaţi cu mine!”, cei de faţă cântă timizi majoritatea rămânând muţi de uimire. Un copil de 10 ani ştie mai multe despre ceea ce s-a întâmplat acum 20 de ani decât majoritatea tinerilor, prea moderni pentru a se mai interesa de istoria părinţilor şi bunicilor lor.




Oare de ce televiziunile filmează doar porumbei şi fuste scurte, trecând peste bannerul de 12 m si urnele care aşteaptă mesajele trecătorilor. Dacă nu sunt trimişi special, văzând că se întâmplă ceva interesant, ei nu pot trage măcar câteva cadre? Mass- media este a patra putere în stat pentru că minte la fel de mult ca şi conducătorii săi. Oamenii îşi spun păsurile, sunt disperaţi, iar şefilor de trusturi media le arde de cu totul şi cu totul altceva.
Oamneii uită foarte uşor ce s-a înt-mplat acum 20 de ani, acuzând doar conducerea actuală, fiind inconştienţi de faptul că Iliescu şi Băsescu fac exact aceleaşi lucruri.
Un domn sugerează să se facă liste cu semnături pentru rejudecarea procesului împotriva lui ion Iliescu.

Apare şi un reprezentant al mediei: un fotograf care îşi regizează ştirea, punând un boschetar să stea ostentativ lângă bannerul standului din Piaţa Universităţii. Totul în scimbul unui pachet de ţigări. Boschetarul acceptă stând mai mult clătinându-se, iar fotograful „ profesionist” îşi face meseria. Frumoasă meserie, prost folosită de către cei mai mulţi!



Pe 11 iunie, la întâlnirea de la ora 17 din Piaţa Universităţii, deşi promiseseră mulţi că se vor prezenta, nu a apărut nimeni. Înseamnă că cetăţenii nu vor salarii mai mari, vor să li se taie din pensie, nu vor să îşi exprime părerea. Nu le pasă sau le e frică, cei mai mulţi preferă să stea în casă sau la terase, preferă să dea 10 lei pe o bere într-un bar întrebându-se apoi de ce nu le ajunge salariul să plătească întreţinerea.
Pe bancă, tineri şi bătrâni privesc arteziana, suportând soarele dogoritor, şi ignoră studenţii de la standul împotriva comunismului, crezând că neimplicarea este soluţia. Nu vă implicaţi dragi stătători pe bănci, nu vă implicaţi şi veţi trăi bine!