Evenimentele de masă petrecute în Piaţa Universităţii din Bucureşti între 22 aprilie şi 15 iunie 1990 sunt cunoscute drept manifestaţiile din Piaţa Universităţii. Iniţiate din pricina nemulţumirii generale cu privire la evoluţia vieţii politice din România post-decembristă, protestele vor fi oprite prin aducerea muncitorilor din mine în capitală pentru a îi forţa pe participanţi să renunţe. Manifestaţiile au fost supranumite „Golaniada”', titlu provenind din apelativul „golan”, folosit îndeosebi de către preşedintele Ion Iliescu cu referire la protestatari.
Data de 22 aprilie 1990 este considerată prima zi a celei mai mari demonstraţii anticomuniste din perioada post-decembristă. Din acea zi, Piaţa Universităţii, zonă centrală a Bucureştiului a fost declarată “Zonă liberă de neo-comunism”. O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piaţa Universităţii, declanşând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă şi spectaculoasă mişcare socială din perioada de tranziţie postdecembristă a României.
În zilele care au urmat ocupării Pieţii Universităţii, mii de oameni demonstrau zilnic convinşi de faptul că cei care preluaseră puterea mimau democraţia, iar după revoluţie nu se făcuse decât o rotaţie a cadrelor comuniste şi securiste. Iliescu se înconjurase cu reprezentanţi ai fostei nomenclaturi şi în afara câtorva măsuri populiste luate de ochii lumii nu se făcea nimic. În schimb, începuse prigoana opozanţilor lui Iliescu, se făceau arestări ilegale, erau expulzaţi cetăţeni români care participau la demonstraţiile anti-FSN, Regele Mihai fusese împiedicat să intre în ţară şi posturile naţionale de televiziune şi radio erau folosit exclusiv în interesul Puterii neocomuniste al cărei exponent era Ion Iliescu. Cea mai mare manifestaţie -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 şi a încetat în acelaşi an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenţiei violente a minerilor şi forţelor de ordine. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a avut loc un veritabil război urban soldat cu morţi şi răniţi prin împuşcare.[1]
Drept rezultat al discursului susţinut în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) a lui Ion Iliescu, care a calificat drept „huligani” şi „golani” demonstranţii de la Universitate, în piaţă au început să vină din ce în ce mai mulţi oameni[2]. Pe faţada Universităţii au fost postate portrete ale lui Mihai Eminescu şi afişe, printre care unul cu punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Pe zidurile Facultăţii de Arhitectură a fost întinsă o pancartă imensă: „Facultate de golani”. Manifestanţii scandau: „Nu suntem partide!” şi „Suntem golani!”. Cuiva i-a venit ideea de a scrie „golan” pe un cartonaş pe care l-a prins pe piept, ca pe o insignă. A fost suficient ca gestul să fie copiat de toţi cei din jur. Mii de oameni şi-au creat astfel de insigne. Insulta adresată manifestanţilor de Ion Iliescu a devenit simbolul luptătorului anticomunist, al militantului pentru democraţie, intrând astfel în legendă. S-au format chiar „categorii” de golani: „golan de bine”, „golan de bună-credinţă”, „golan titrat", „golan elev”, „mini-golan”, „golan muncitor”, „golan arestat”, „golan alergic la roşu”, „golan cu două doctorate”, „golan meditator de fesenişti”, „golan cu opinii”, „mamă de golan” ş.a.
Din prima zi a manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii şi până la finalul acesteia, ca urmare a intervenţiei în forţă a autorităţilor, sute de mii de persoane au tranzitat zona declarată „liberă de neocomunism - kilometrul zero al democraţiei”. Peste o mie de persoane, studenţi, intelectuali, reprezentanţi ai societăţii civile, protestatari, lideri ai organizaţiilor neguvernamentale, muncitori, militari etc., au avut posibilitatea să se exprime neîngrădit de la balconul Universităţii, transformat într-o veritabilă tribuna a democraţiei. Aceasta decizie luată de Liga Studenţilor din Universitate a marcat începutul a ceea ce se va numi „Fenomenul Piaţa Universităţii”.[3] Studenţii de la universităţile bucureştene, dar şi reprezentanţii altor centre universitare au râmas alături de manifestanţii de la Universitate, susţinând protestele opozanţilor lui Iliescu şi ai FSN-ului până la data de 24 mai 1990. Aplicarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, desfiinţarea Decretului 473 care subordona Televiziunea naţională conducerii de partid şi de stat, epurarea guvernului de nomenclaturişti, amânarea alegerilor, judecarea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989 au fost doar câteva din revendicarile susţinute de cei care au manifestat în Piaţa Universităţii.
Sute de personalităţi s-au exprimat de la balconul Universităţii, numit „tribună a democraţiei”. Discursurile au avut loc până în ultimele zile premergătoare părăsirii zonei de către membrii din organizaţii.
Printre cei care au susţinut discursuri s-a numărat şi cunoscutul eminescolog, filosof, eseist şi traducător, profesorul Petru Creţia:[4]
Colaboraţi la Wikicitat „Am fost acuzaţi în ultimele zile de instigare iresponsabilă la dezordine socială. Nimeni dintre noi nu este iresponsabil, iar intransigenţa nu trebuie confundată cu nimic. Pe de altă parte, acceptăm termenul de instigatori. Într-adevar, doresc împreună cu toţi cei care sunt alături de dumneavoastră să vă instig nu la dezordine socială, ci la o ordine socială nouă, mai dreaptă, mai liberă, şi mai prosperă, întemeiată pe o legalitate reală şi pe promovarea în viaţa publică a spiritului de adevăr şi a probităţii politice. În al doilea rând, vă instigam cu dragoste şi gând bun la eliminarea practică şi legala a tuturor elementelor retrograde si acaparatoare de putere si bunuri nemeritate. (...) În al treilea rând vă instig la dobândirea unui cadru constituţional, care să descătuşeze forţele vii ale ţării, pe oamenii buni, pe oamenii cinstiţi, pe oamenii drepţi şi curaţi, talentaţi şi pricepuţi, pe cei care pot face o ţara nouă mai dreaptă şi mai curată. Este vorba de oamenii pe care nimeni nu-i poate nici minţi, nici înfrica, nici cumpăra. Sunt aceia pe care-i reprezentaţi aici, cu atâta stăruinţă, cu atâta dârzenie şi cu atâta lumină. Aceşti oameni dau în clipa aceasta şi dincolo de orizontul ei sensul şi nobleţea acestei adunări. Trăiască Libertatea!”
—Petru Creţia
Referinţe
1. ^ Romulus Cristea - Piaţa Universităţii 1990, ed. Foc Filocalia & Karta Graphic 2007, pag.18
2. ^ Romulus Cristea - „Piaţa universităţii 199o”, Editura Foc Filocalia & Karta Graphic, 2007, pag. 240
3. ^ Romulus Cristea -„Studenţii şi Piaţa Universităţii”, articol apărut în ziarul „România liberă” din 10 mai 2006
4. ^ Romulus Cristea-"Piaţa Universităţii a intrat în geografia Europei democrate", articol apǎrut în ziarul „România liberă” din 5 iunie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu